Am îngenuncheat cu dorul
Nestrigat de oameni goi,
Dar mi-a auzit durerea
Cel ce-i Veșnic între noi.

Nu-i nevoie de cuvinte,
Când inima ți-e cruce grea —
Domnul știe ce suspină
Chiar și lacrima cea rea.

În taina unei rugăciuni
Se frâng cătușele de humă,
Și-n pieptul cel de lut aprins
Se naște pacea Lui, de-acumă.

În taina unei rugăciuni,
Când noaptea pare fără cale,
Un licăr blând din cer coboară
Și-alungă gândul de-ntristare.

Se-oprește timpul pentru-o clipă,
Iar sufletul, ca un prunc mic,
Se-așază lin în palma sfântă,
Cu tremur cald și dor voinic.

Nici umbra nu mai are gheare,
Nici moartea glas nu mai îndrăznește —
Că-n rugă, Domnul dă putere
Și-n orice rană, El plătește.

În taina unei rugăciuni,
Se schimbă plumbul în lumină,
Și cel ce-a fost zdrobit de lume
Renaște-n har, fără pricină.